ioana dunea, simple însemnări de lectură

''Cand scriu despre o carte simt ca inevitabil va fi rupta in bucati, dezarticulata, deconstruita. Ce scriu aici sunt simple insemnari de lectura.

Vorbeam de polifonie: ma gandesc atat la variatia stilistica (dialogul sec, absurd din Mecanisme lirice langa fragmente poetice, descrieri microscopice, miniaturale, cu un foarte bun dozaj al adjectivelor), cat si la o strucrura “rizomatica”

(pentru ca stiu ca iti place Simona Popescu) prezenta in text. Cred ca e o carte a unui interior (”inchid in mine toate imaginile”), cu straturi suprapuse, la fel cum sunt si cele 30 de povesti (”toate vietile mele trecute, asezate unele peste altele in rafturi, precum cartile vechi”).

Personajul care trece dintr-un text in altul e detectivul, “anonimul asa ca mine” pe care printr-o inginerie textuala il aduci in text (aici vii cu instrumentele la vedere in fata cititorului), care investigheaza propriile trairi, coborand in spirala adanc, traind mai curand sub pleoape, dacat in realitatea imediata. Mi-a placut foarte mult Dragostea, cu imaginea de mandala care revine in text in Omul de marti (viata e un cerc tras cu creta pe asfaltul umed). De altfel si faptul ca in final revii la Trofin, inchizand cercul, un cerc al singuratatii si resemnarii, m-a facut sa citesc textul astfel.''